Suntem mandri ca am asistat si luptat petru sute de barbati si femei pe toata durata procesului lor de divort. De ani am avut de a face cu o mare complexitate de litigii privind dreptul familiei
Societatea noastra ofera asistenta juridica si reprezentare cu privire la:
- divort;
- custodii;
- negocieri;
- partaje intre soti;
- pensii de intretinere;
- programe de vizitare minor.
Societatea noastra este recunoscuta pentru abilitatea lor de rezolva probleme dificile prin gandirea anticipata a unor strategii legale. Obiectivul nostru este sa atingem cele mai bune rezultate pentru clientii nostril, prin negociere cand este posibil sau litigiu cand este necesar.
DIVORTUL. MOTIVE DE DIVORT
Divortul se poate pronunta pe baza acordului ambilor soti dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii cumulative:
pânã la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea cãsãtoriei.
sã nu existe copii minori rezultati din cãsãtorie.
Asa cum cãsãtoria se încheie prin consimtãmântul liber al viitorilor soti, tot astfel desfacerea ei prin acordul sotilor trebuie sã îndeplineascã aceeasi conditie.
Cererea de divort întemeiatã pe acordul pãrtilor trebuie sã fie semnatã de ambii soti.
Are loc la cererea unuia sau a ambilor soti, pentru motive temeinice, în cazul în care continuarea cãsãtoriei nu mai este cu putintã, prin acordul sotilor, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii cumulative:
- pânã la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la încheierea cãsãtoriei;
- nu existã copii minori rezultati din cãsãtorie.
În practicã au fost calificate ca motive de divort urmãtoarele împrejurãri:
- pãrãsirea nejustificatã a domiciliului conjugal imputatã pârâtului;
- adulterul;
- violenta;
- incompatibilitatea fiziologicã;
- boala incurabilã a unuia dintre soti ascunsã celuilalt sot la încheierea cãsãtoriei;
- lipsa nejustificatã a consimtãmântului la raportul sexual;
- atitudinea necorespunzãtoare a unuia din soti manifestata prin violentã fizicã sau altã naturã;
- boala incurabilã gravã de care suferã unul dintre soti, necunoscutã celuilalt sot la încheierea cãsãtoriei, fãcând imposibilã coabitarea acestora;
- pedeapsa privativã de libertate a unuia dintre soti;
- destrãmarea vietii de familie dovedit de manifestãri imorale;
- separatia în fapt imputabilã pârâtului.
Divortul se pronuntã prin hotãrâre judecãtoreascã, din culpa sotului pârât sau din vina ambilor soti, iar în cazul divortului prin acord precum si în situatiile în care divortul este cerut pentru motiv de boalã survenitã înainte sau în timpul cãsãtoriei (alienatie mintalã ori debilitate mintalã cronicã sau pentru o altã maladie gravã si incurabilã), instanta urmeazã sã constate desfacerea cãsãtoriei fãrã a mai pronunta divortul din vina sotului pârât.
Actiunea se poate stinge în orice fazã prin împãcarea sotilor. Pe durata procesului, instanta poate lua mãsuri vremelnice care se pot referi la raporturile personale sau patrimoniale dintre soti.
Data la care se considerã desfãcutã cãsãtoria este data când hotãrârea prin care s-a pronuntat divortul a rãmas irevocabilã
Nu constituie motiv temeinic de divort faptul cã neîntelegerile dintre soti n-au fost provocate de comportarea lor, ci din cauza traiului în comun cu alti membri din familie.
Divortul se va pronunta numai în cazuri justificate, deoarece temeinicia motivelor de divort implicã o anumitã gravitate si duratã a neîntelegerilor dintre soti, în care sens, instanta de judecatã este îndreptãtitã si datoare sã depunã strãduintele si diligentele necesare pentru cunoasterea adevãratelor motive de divort.
Sotul vinovat de desfacerea cãsãtoriei este îndreptãtit sã primeascã întretinerea din partea celuilalt sot, dupã divort, numai în decurs de 1 an de la acest moment. Daca sotul vinovat s-a recãsãtorit în decursul acestui an, dreptul la întretinere înceteazã, iar dacã divortul s-a pronuntat din vina ambilor soti, fiecare din ei are dreptul sã cearã pensie de întretinere pe duratã nedeterminatã. Dreptul la întretinere a sotului care nu este vinovat de divort nu este limitat de timp.
Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se face numai dacã culpa concurentã a sotului reclamant este gravã si bine stabilitã si ar fi putut duce ea singurã la desfacerea cãsãtoriei.
PROCEDURA DIVORTULUI
Competenta în materie de divort apartine judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã se aflã ultimul domiciliu comun al sotilor.
Dacã sotii nu au avut domiciliu comun sau dacã nici unul dintre soti nu mai locuieste în raza teritorialã a judecãtoriei în care se afla cel din urmã domiciliu comun, judecãtoria competentã este cea de la domiciliul pârâtului. În cazul în care pârâtul nu are domiciliul în tarã, competenta apartine judecãtoriei de la domiciliul reclamantului.
La primirea cererii de divort presedintele instantei verificã existenta consimtãmântului sotilor si semnãturile acestora, dupã care fixeazã un termen de douã luni în sedintã publicã. Chiar dacã în acest termen unul dintre soti a revenit asupra acordului, este suficient ca la termenul fixat în sedinta publicã sã se mentinã acordul existent la data cererii de divort.
Hotãrârea care se pronuntã pe baza acordului sotilor este definitivã si irevocabilã în ceea ce priveste solutia divortului si împotriva ei nu se poate promova nici o cale de atac, dar, sotii au posibilitatea de a ataca hotãrârea numai în ceea ce priveste modul de solutionare a cererilor accesorii divortului, dacã sunt nemultumiti, de solutia dispusã de instanta judecãtoreascã.
Hotãrârea de divort se pronuntã în sedintã publicã, în toate cazurile.
Dacã divortul este cerut pentru o boalã gravã si incurabilã survenitã înainte sau în timpul cãsãtoriei, instanta urmeazã, ca si în cazul divortului prin acord, sã constate desfacerea cãsãtoriei fãrã a pronunta divort din vina sotului pârât.
MÃSURI PROVIZORII ÎN CURSUL PROCESULUI DE DIVORT
Divortul dureazã o anumitã perioadã de timp, în care situatia de fapt nu mai corespunde cu statutul de cãsãtorit asa încât, legea permite luarea unor mãsuri vremelnice în cursul procesului de divort, mãsuri care se pot referi la raporturile personale si patrimoniale dintre soti.
Aceste mãsuri provizorii se pot referi la:
- încredintarea provizorie a copiilor minori. Criteriul dupã care se va conduce instanta pentru a decide în aceastã privintã, îl constituie interesul minorului;
- obligatia de întretinere. Pe timpul procesului de divort, când relatiile dintre soti au încetat în fapt a fi normale, se ridicã problema pensiei de întretinere pe care un sot trebuie sã o asigure celuilalt sot, sau pentru copiii minori;
- folosinta locuintei;
- alocatia de stat pentru copii.
Aceste mãsuri pot fi cerute de oricare dintre soti, iar cele cu privire la copii pot fi cerute si de cãtre procuror sau autoritatea tutelarã.
Dacã din dovezile administrate reiese culpa ambilor soti, divortul se va pronunta din vinã comunã, chiar si în cazul în care nu s-a promovat cerere reconventionalã. Culpa concurentã a sotului reclamant trebuie sã fie gravã si bine stabilitã, încât, ea singurã sã poatã duce la desfacerea cãsãtoriei.
Instanta de judecatã nu poate desface cãsãtoria din motive imputabile exclusiv reclamantului, astfel cã, actiunea se respinge. Divortul se poate pronunta din vina exclusivã a sotului reclamant dacã pârâtul a introdus cerere reconventionalã ori actiune de divort si, în urma probelor administrate cererea principalã a fost respinsã, iar cererea reconventionalã ori actiunea de divort a pârâtului a fost admisã.
În situatia în care divortul este cerut pentru alienatie mintalã ori debilitate mintalã cronicã sau pentru o boalã gravã si incurabilã survenitã înainte sau în timpul cãsãtoriei, instanta urmeazã, ca si în cazul divortului prin acord, sã constate desfacerea cãsãtoriei fãrã a mai pronunta divortul din vina sotului pârât.
Dacã sotul a decedat înaintea rãmânerii definitive a hotãrârii de divort instanta urmeazã a modifica hotãrârea de desfacere a cãsãtoriei pãrtilor; prin moartea sotului.
Instanta va comunica hotãrârea din oficiu serviciului de stare civilã, pentru a se face mentiunea pe marginea actului de cãsãtorie.
